Caracteristici ale personalitatii in functie de ordinea nasterii        

           Familia incepe cu mama, tata si copilul. Rolul mamei este diferit de cel al sotiei. Rolul tatalui este diferit de cel al sotului. Prezenta copilului aduce noi dimensiuni relatiei intre sot si sotie. Bebelusul este deocamdata singurul lor copil, dar pozitia sa poate fi perceputa diferit din punctul sau de vedere. El este la capatul receptor al atentiei lor. Mama si tatal unui copil unic sunt la celalalt capat al oferirii atentiei. Mama fiind cea care ofera mai mult, datorita pozitiei de mama.
           Cand apare cel de-al doilea copil, pozitia fiecaruia dintre cei trei membri ai grupului original se schimba. Dintr-o data "copilul rege" este detronat brusc. El trebuie acum sa ia atitudine fata de schimbarea pozitiei, adica fata de noul venit, dar si fata de parinti, ei fiind vinovatii care au lasat sa se produca aceasta modificare. Astfel ca, in intrega interrelationare apar acum noi elemente ca urmare a schimbarii constelatiei: noul venit devine acum bebelusul, iar primul copil gaseste necesar sa-si stabileasca o noua pozitie- aceea de cel mai mare dintre cei doi copii. Intre timp nou venitul isi descopera pozitia de bebelus al familiei, dar acest rol are pentru el o semnificatie diferita de cea pe care a avut-o pentru primul nascut, datorita prezentei fratelui mai mare.
           Cand apare si cel de-al treilea copil, intervine o noua schimbare in pozitia fiecaruia raportat la constelatie. Parintii au acum trei copii. Cel mai mare a fost detronat inainte, iar al doilea este si el acum detronat de noul venit. Si se gaseste la mijloc, intre cel mare si mezin. De aceea, vom observa cum copiii dintr-o familie nu sunt asemanatori, in ciuda faptului ca provin din aceasi plamadeala. Exista o probabilitate foarte ridicata sa gasim asemanari intre primii copii nascuti care provin din doua familii diferite decat intre primul si al doilea nascut ai aceleasi familii.
           Cele mai frecvente caracteristici ale fiecarei pozitii ordinale din structura familiei normale sunt urmatoarele:
           *Copilul unic. Copilul unic nu a avut niciodata un rival, primeste intrega atentie a parintilor lui, dar si multa dragoste. De obicei are relatii foarte apropiate cu parintii, cauta atentie neimpartita, este rasfatat, nu invata sa imparta cu altcineva, vrea sa controleze situatiile si/sau oamenii, evita responsabilitatile.Poate avea probleme comportamentale, dorind sa obtina atentia cu orice pret, nu simte nevoia de afiliere, de relationare, colaborare cu altii de seama lui, nu intra in competitie-e obisnuit sa fie unic, sa primeasca, nu e obisnuit sa ceara sau sa primeasca suport.
           *Primul nascut. Primul nascut a avut odata totul pentru sine si inca prefera sa fie primul si conducatorul. El sau ea tinde sa simta ca i se cuvine rangul si adesea se orinteaza spre realizare.Este mai matur decat cei de varsta lui, obtine performante, simte nevoia de a obtine recunoastere, este popular, are stima de sine ridicata, vulnerabil la stres, competent si de incredere, are cele mai mari cosmaruri (cauta mereu solutii, chiar si in somn).
           *Al doilea nascut.(al doilea copil din doi frati) Copilul al doilea a inceput cu intarziere si are de recuperat. Intotdeauna cineva pare a fi inaintea lui sau a ei,un alergator standard fata de care se masoara.
           *Copilul de mijloc. Copilul de mijloc are un alergator standard in fata si un urmaritor in spate. Inconjurat de competitori, copilul de mijloc se poate simti presat, inghesuit intr-o zona mica in cautarea semnificatiei. El stie sa se poarte si cu cei mai mici si cu cei mai mari decat el, este sociabil, poate avea sentimentul ca nu apartine, atentia parintilor este captata mai mult de primul nascut si de mezin, isi alege alte domenii de interes, pasiuni decat cele alese de primul nascut, este atent la nedreptate, nu o tolereaza, este aparator al corectitudinii, crede ca nu este apreciat corect efortul, pentru ca parintii observa mai mult ce face cel mai mare sau cel mai mic.
           *Mezinul. Calea este facuta pentru cel mai mic si reperele lui sunt clare. Mezinul nu este detronat niciodata, este empatic, popular, este talentat la scris, ii plac activitatile care presupun interactiune sociala (sporturi de echipa, profesii in care trebuie sa lucreze cu oamenii), are cea mai ridicata stima de sine, este rasfatat, creativ si prietenos.
       
            Nu exista o marime ideala a familiei. Indiferent de cati copii vor fi, mereu vor exista probleme. Ele variaza in functie de numarul copiilor si de interpretarile pe care le face fiecare referitor la locul sau. Indiferent de marimea familiei, exista o permanenta influenta si presiune intre membrii ei. Nu exista un singur factor care sa influenteze dezvoltarea copilului. Toti copiii se influenteaza reciproc si isi influenteaza parintii.
           Lupta pe fata intre copii nu este neaparat un semn de reala rivalitate intre frati. Doi copii se pot lupta unul cu altul pentru alte motive; de exemplu pentru a castiga atentia parentala, a-si exprima supararea fata de parinti in moduri indirecte, sau pentru a juca roluri ("baietii trebuie sa se lupte"). Competitia care reprezinta lupta pentru un loc semnificativ in familie apare mai des ca diferente intre frati si surori la directii comportamentale, trasaturi si interese.
           Nu exista o regula de baza prin care parintele sa poata determina comportamentul copilului, dar daca va confruntati cu situatii dificile cu copiii dumneavoastra, atunci sunteti bineveniti la cabinetul nostru pentru a descoperi impreuna calea cea mai buna pentru a interactiona cu copiii vostri.